Pledoarie



Pledez pentru veselie. Imi impun aceasta stare nu dintr-un motiv care m-ar avantaja. Sunt constienta ca asa doar voi putea trece peste multe defecte ale unui trai, mai cu seama indecis, decat insipid. Si-atunci incerc sa fiu vesela, sa trec peste toate zambind, chiar daca imi vine sa intorc spatele lacrimilor. Nici zambet, nici plans... Ce-ar mai ramane? Nimic. De aceea eu rad. Uneori ascutit, alteori superior, iar de cele mai multe ori hohotind. Este respiratia inimii mele. Ea-mi dicteaza sa ma comport intr-un fel avantajos pentru mintea mea. Traim armonios, nu ne deranjam si nu incurcam nimic. Orice-ar fi, zambesc. Sau rad. Sau tac si rad in sinea mea.

Un comentariu: