Vreau Acasa la Mine



De cand a venit la noi e nelinistita. Nu pot sa mor in deplasare. Vreau acasa, acasa la mine. Asa de departe sunt de casa, ma simt ca in Canada, ne tot repeta. Isi asteapta moartea. Ne tot repeta ca rolul ei pe ast pamant s-a terminat, si ca Gheorghita, adica bunicul, o asteapta. Mama, incearca zi de zi sa ii faca pe plac, o lasa maestra, sef in bucatarie, i-a donat camera de oaspeti, ii taie unghiile de cate ori vrea, e dadacita ca un bebe, dar bunica are alte planuri. Ne tortureaza fara sa vrea cu ideile ei fixe ca vrea acasa, ca deja facem glume pe seama asta. Ca sa mai uite de ale ei, ma pun deseori langa ea in pat si ii pun tot felul de intrebari. Iar raspunsurile zici sa sunt replici din filme sau citate din viata unui filosof autohton. Bunica poarta mereu batic, legat la gat, de abia i se vede fata. Si acum are ochii mari, dar spalaciti, un pastel de culori intre verde si maro. Parul ei este si acum blond, doar cateva suvite ii sunt albe, si-l poarta prins intr-un elastic, sub forma de coc, in varful capului. Zbarciturile fetei sunt multe, mi-e rusine sa i le numar. 


Dinti nu mai are deloc, dar poarta din cand in cand o proteza, foarte haioasa, cu strungareata in fata. Dar are numai partea de sus a protezei, caci partea de jos e o adevarata poveste, un episod din filmele lui Kusturica. Bunicul a murit pe neasteptate in aprilie 2006. Bunica, fara niciun copil pe aproape s-a apucat de facut singura pregatirile pentru inmormantare. A inceput cu mortul, pe care, dupa ce l-a spalat si imbracat, l-a facut vesel. Cum? Punandu-i in gura, in partea de jos, o proteza dentara, ca sa arate mai bine, vorba bunicii. „O alta proteza pe care am avut-o, mi-au mancat-o porcii, povesteste bunica. Purtam proteza mai mult in buzunar. Si odata, cand m-am dus sa le dau mancare ciuculanilor (porcilor), a cazut pe nesimtite si proteza mea. Cand am vazut ca imi ia porcul proteza si o tine intre dintii lui, era foarte comic, dealtfel, m-a luat isteria. Daca i-ar fi facut cineva analizele, sigur avea surplus de calciu. Acuma rade cand isi aduce aminte. Prima oara de cand e la noi si-a adus aminte ca nu are proteza la masa, cand incerca si nu reusea sa manance o bucata de varza murata.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu